Viață lungă

Îmi place să discut mult cu pacienții mei. Dacă aș avea timp, aș aloca unora și o zi întreagă.

Nu discut doar despre boli, ci despre viață, stil de viață.

Zilele trecute am avut plăcerea să discut cu un domn din Sălaj. S-a mutat la fiul său în Prahova. În puținul timp pe care l-am avut la dispoziție mi-a povestit că a venit dintr-un sătuc izolat, unde viața este grea, munca fizică multă dar viața e lungă. Acolo vârsta nu se oprește la 75-80 de ani.

Povestea că acolo a avut un vecin ce a atins vârsta de 126 de ani, iar din bătrâni i s-a povestit de altcineva care a murit la...146 de ani.

Toți cei care ating vârste peste 100 de ani au în comun munca fizică, mâncatul echilibrat - căci acolo nu e timp de ronțăit și nici mult ca apoi să nu mai poți munci - și aerul curat.

Se presupune că, în trecut, oamenii mureau mai tineri. Nu se spune însă cauzele, ci se lasă a se înțelege viața grea și bolile. Ceea ce nu este adevărat. Pruncii mureau căci nu exista antibioterapia, însă cine depășea vârsta copilăriei trăia mult dacă nu se întâmpla să ajungă în situații de conflict primejduitoare de viață : război, răscoală, ceartă aprigă. Iar acestea nu erau deloc puține.

Nu exista un institut care să țină evidența vârstelor de deces și a cauzelor. Doar preotul din sat nota aceste lucruri, insă multe din registre fie s-au pierdut, fie nu au fost investigate.

Prin urmare, statisticile care spun că în trecut se trăia mai puțin se bazează doar pe presupuneri.