Nu facem lucrări ample deși s-ar putea interpreta aproape orice din punct de vedere medical și religios.
Omul nu realizează cât de sărat mănâncă, cât de gras, câtă apă bea dacă nu măsoară. De obicei nu se prea acordă importanță acestor lucruri. Așa cum nu acordă importanță scrierilor religioase ci se rezumă doar la a merge la biserică sau, după o citire a Bibliei, consideră că știe totul în domeniu, sau nu merge deloc.
Dar, într-o zi, personajul nostru, să-i zicem Adam, simte că îl doare capul, amețește, poate și ușoară greață. Adam din zilele noastre își ia tensiunea și constată că este mare, 17 cu 9 (sau chiar mai mare). Merge la medic, i se dă un tratament, i se spune să își ia tratamentul și tensiunea zilnic.
Așa și preotul spune la biserică ”rugați-vă în fiecare zi, nu mai judecați pe alții și încercați să fiți mai buni, citiți Biblia și scrieri ale Sfinților Părinți”. El zice...el aude. Citirea acestora ar liniști mintea, ar calma trupul și sufletul , iar Adam ar ajunge la medic mult mai târziu în viață.
Adam e încăpățânat...el știe că tratamentul are și efecte adverse, iar preotul bate câmpii și manipulează lumea cu religia lui. Sănătatea și oficiile religioase nu trebuie plătite! Țigările, mâncarea excesivă, băutura, chefurile nu dăunează grav sănătății!
Și după o viață de huzur, Adam ajunge la personajele înjurate. Fie la medic (uneori, prea târziu), fie direct la pompele funebre și apoi la...preot. Dacă are șansa să supraviețuiască, tot nu realizează că, de fapt, cât a avut sănătate a plătit mâncarea gustoasă, băutura la întâlnirile cu prietenii, țigările savurate de plictiseală și apoi din obișnuință....toate ca să se îmbolnăvească; iar acum plătește bolile, nu sănătatea! Sănătatea rămâne gratis, dar ține de el, de Adam să se informeze și să prevină. Poate merge la medic să se informeze, dar să și aplice ce i se spune.
Așadar, Adam are tensiunea mare, ia tratamentul doar când simte el că îi crește tensiunea. Continua să creadă că mânâncă puțin sărat, deloc gras, prăjit foarte puțin. Și, la un moment dat simte că il doare capul, amețește, constată tensiunea e mare. Ia tratamentul ce i l-a dat medicul acum ceva ani, ia și captopril sau furosemid că a aflat el că acestea se dau în tensiuni mari (așa și este), însă tensiunea se încăpățânează să revină la valoarea crescută.
Adam înjură! Iar trebuie să ajungă la urgențe, să stea acolo cu orele în timp ce nimeni nu îl bagă în seamă, pe EL! Căci el e cineva, ceilalți niște nimeni care nu au boli grave, dar el are ceva foarte grav! Ce tupeu să nu îl ia personalul de la urgențe pe el imediat sau cât mai repede! El, care plătește sănătatea cu bani grei. Nu are nicio vină că s-a îmbolnăvit! Trebuia un medicament luat o dată și să aibe efect toată viața, dar să nu fie dăunător așa cum a citit el pe internet!
Toleranța, răbdarea, empatia, virtuțile ce sunt mereu abordate în religie – această disciplină psihologică care ne ajută să înțelegem și legătura noastră cu Dumnezeu-Supraconștiința Infinită, dar care, într-o măsură, ajută și la un oarecare control al tensiunii arteriale.
La urgențe i se pune o perfuzie, i se stabilizează tensiunea, i se dă analizele și i se scrie să mearga la medicul de familie, apoi la cardiolog și neurolog. Uh!
De teamă, Adam ia tratamentul dat de medicul de familie, dar de data asta zilnic. Nu-i prea place lui că trebuie să ia și statine. Știe el că nu sunt bune astea. Doar el nu mănâncă gras, și chiar nu înțelege de ce are colesterolul mare.
Peste un timp, Adam se simte bine, tensiunea s-a stabilizat. Nu are rost să meagă la cardiolog și nici tratamentul de tensiune să-l mai ia. El crede că e bine! Ce rost are să mai arunce banii pe consult și tratament. El gândește bine, are un psihic bun.
Își amintește că bunicii lui nu luau niciun tratament și au trăit până la 90-100 de ani. Au murit fără să pice la pat și chiar întregi la minte.
Adam uită că bunicii munceau fizic mai mult decât el, mâncau mai mult legume și mai puțin mici, cârnați sau ceafă de porc, mai puține prăjeli, alimentele și băutura netratate chimic. Mâncarea , de obicei consta în ceaiuri, ciorbe cu puțină carne dar multe legume, felul doi la fel, iar în curte tot timpul era de făcut ceva, mai era și munca la câmp. Vorbim de bunici, poate chiar străbunici. În secolul trecut, cu migrația la oraș, la bloc, utilizarea mașinilor și reducerea activitații fizice, colectivizarea a dăunat mult mișcării necesare omului. Reducerea activitații fizice a dus la o frecvență mai mare a sedentarismului, ocuparea timpului cu chefurile, fumatul și alcoolul.
Orice exces are efecte nocive.
O tensiune arterială necontrolată duce la Accident Vascular Cerebral sau Infarct, cu afectarea stilului de viață proprie, cu îngreunarea vieții celor din jur. Pe când reacțiile adverse ale medicamentelor ar putea să nu apară (practica medicală demonstrează chiar că sunt rare), iar o hidratare corectă și un sprijin hepatic ar putea ajuta atât tensiunea cât și funcționarea tuturor organelor, inclusiv a creierului.
O dată cu înaintarea în vârstă rigiditatea vasculară se modifică afectată fiind de stilul de viață abordat în zeci de ani. Este necesar să fim conștienți de înaintarea în vârstă. Un firesc de care mulți se tem.
Unii pacienți vin și îmi spun ”m-am supărat pe dl dr cardiolog sau neurolog că mi-a zis să mă uit în buletin”. Zâmbesc și le spun ” și eu mă uit! Este realitatea de care trebuie să fim conștienți căci numai așa putem afla ce trebuie să facem mai departe!”
Nu trebuie să ne speriem de statine, de antihipertensive. Ci trebuie să stabilim ce este prioritar : riscul să fac AVC sau Infarct, să devin o legumă? Sau reacția adversă a medicamentului pe care aș putea să o controlez mai apoi?
Cel mai adesea așa zisele reacții adverse sunt efectele unor doze prea mari de medicament, efecte ce dispar o dată cu reducerea dozei. Adam va învăța să-și regleze singur doza îndrumat fiind de medicul de familie. Însă, fără teamă!
Adam ar trebui să învețe că medicul de familie a urmat facultatea de medicină și apoi rezidențiat în specialitatea lui. Deci este medic specialist! El trebuie să mai învețe că ceilalți medici specialiști nu sunt superiorii medicului de familie. Biletele de trimitere nu se dau la ordinul pacientului și nici la ordinul celorlalți specialiști, ci doar dacă medicul de familie consideră că este cazul. Bilete de trimitere se pot da și de către alți medici specialiști , spre exemplu un cardiolog poate da trimitere pacientului către neurolog sau către analize dacă medicul consideră că este cazul.
Adam mai trebuie să țină cont că, atunci când merge la un medic, indiferent de specialitate, inclusiv la medicul de familie, trebuie să ia tot dosarul medical cu el, astfel va informa medicul la care merge despre bolile lui și tratamentul pe care îl urmează. Dacă citește scrisoarea medicala, Adam va vedea că pe aceasta scrie ”Stimate coleg(ă)......” prin urmare scrisorile medicale trebuie să ajungă în mâna medicului, care le va citi, conspecta sau își va face copii. Uneori, medicul de familie va reține originalul când pe el sunt recomandate medicamente cu protocol.
Așa cum la preot, Adam care vrea să fie împăcat cu Dumnezeu se spovedește, așa și la medic spune tot despre sănătatea (stilul de viață) și bolile lui.
Ar fi extraordinar dacă omul ar ține cont că :
Sănătatea psihică și fizică, pe întreg parcursul vieții lui, depind de implicarea lui în prevenirea bolilor. El trebuie să fie conștient că nu medicul îl vindecă, nu psihologul îl ajută la adaptare, nu preotul îl învață virtuțile și nu-i menține conexiunea cu divinitatea. Ei sunt doar îndrumători și îl învață ce și cum să facă. Restul depinde de el. Acești îndrumători au studiat și și-au dedicat viața acestor aspecte.
Preoții, psihologii, medicii îi sunt colaboratori în menținerea sănătății psihice și fizice, nu subalterni, nici superiori. Așa cum arhitectii, inginerii constructori și lucrătorii sunt colaboratori în ridicarea edificiilor, profesorii și părinții în educarea copiilor etc.
Dacă ar avea grijă de stilul lui de trai ar ajunge la medic mult mai târziu în viață.
Conștientizarea importanței carților de nutriție, dezvoltare personală scrise de specialiști, a scrierilor Sfinților Părinți, precum și rolul medicilor, psihologilor și preoților ca îndrumători.
Evident aceste informații sunt și vor fi negate de aroganți și atotștiutori care, din păcate, sunt frecvenții gălăgioși de la urgențe și cabinetele medicale, evitatori ai psihologilor despre care spun ”iau banii degeaba”, ai psihiatrilor pe principiul ”eu nu sunt nebun”, ai preoților care sunt ”doar niște manipulatori”. Deh, prostia îi orbește!
Sănătatea nu costă, ci boala costă! Singurul vinovat de propria boală este omul. Excepție fac accidentele și bolile genetice.
